Deşi fiecare film este independent, majoritatea au acelaşi decor (un bloc de locuinţe din Varşovia), iar unele personaje se cunosc între ele. Există şi un personaj fără nume, posibil supranatural, care observă personajele principale la momente cheie, dar nu intervine niciodată. Distribuţia mare include atât actori celebri, cât şi necunoscuţi, mulţi dintre ei fiind folosiţi de Kieślowski în alte filme. Tipic pentru Kieślowski, tonul majorităţii filmelor din serie este meditativ şi melancolic, cu excepţia ultimului, care, (asemenea filmului „Trei Culori: Alb”) este o comedie neagră.
Seria a fost concepută când Piesiewicz, care văzuse o operă de artă din secolul XVI ce ilustra poruncile prin scene din acea perioadă, a propus un echivalent modern. Kieślowski, deşi agnostic, era preocupat de provocarea filosofică şi dorea să facă din serie un portret al suferinţelor societăţii poloneze, evitând în mod intenţionat chestiunile politice pe care le prezentase în filmele sale precedente. Iniţial, dorise să angajeze zece regizori diferiţi, dar a hotărât şă regizeze el însuşi întreaga serie, folosind totuşi regizori de imagine diferiţi.
Cele zece filme sunt cunoscute pur şi simplu după număr (de exemplu: „Decalogul: Unu”), deşi mai sunt cunoscute şi după versiunea prescurtată a Celor zece porunci (vezi mai jos pentru exemplificare şi discuţie). Cu toate acestea, Kieślowski a declarat că filmele nu se suprapun exact cu poruncile şi nu a folosit el însuşi numele acestora. Se pare însă că serialul urmăreşte mai degrabă enumerarea catolică a poruncilor. După numărătoarea iudaică, prima poruncă este „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” (interpretată ca o poruncă să se creadă în Dumnezeu); în primul film, calculatorul este considerat un simbol al unui zeu fals, corespunzând celei de-a doua porunci iudaice. În multe numărători atât iudaice, cât şi creştine (inclusiv la ortodocşi şi mulţi protestanţi), există o singură poruncă despre „poftă”; în tradiţia catolică se regăsesc două, iar filmul al nouălea, referitor la suspiciunile unui soţ faţă propria soţie, pare că implică această deosebire. (Trebuie luat în seamă şi faptul că Polonia este o ţară majoritar catolică.)
- Unu. „Să nu ai alţi dumnezei afară de mine.” Un profesor universitar (Henrzk Baranowski) îl învaţă pe fiul său logică şi programarea calculatoarelor, însă trebuie să se confrunte cu soarta imprevizibilă.
- Doi. „Să nu iei în deşert numele Domnului, Dumnezeului tău.” O tânără (Krystyna Janda) îi cere medicului (Aleksander Bardini) care îl tratează pe soţul său să dea un verdict medical imposibil de determinat cu precizie.
- Trei. „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca să o sfinţeşti.” Un familist (Daniel Olbrychski) îşi abandonează datoriile de familie în Ajunul Crăciunului pentru se ocupa de o fostă iubită (Maria Pakulnis) aflată într-o criză.
- Patru. „Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta.” Incertitudinea în privinţa adevăraţilor săi părinţi complică legătura dintre o tânără (Adrianna Biedrzyńska) şi tatăl său (Janusz Gajos):
- Cinci. „Să nu ucizi.” O crimă brutală şi aparent nemotivată adună laolaltă un pierde-vară (Mirosław Baka), un taximetrist crud (Jan Tesarz) şi un avocat idealist (Krzysztof Globisz). Este singurul film din serie care adoptă o poziţie politică explicită, reflectând opoziţia regizorului faţă de pedeapsa capitală.
- Şase. „Să nu preacurveşti.” Un tânăr naiv (Olaf Lubaszenko) spionează o străină (Grażyna Szapołowska) pe fereastră şi se îndrăgosteşte de ea.
- Şapte. „Să nu furi.” O tânără (Anna Polony) îşi răpeşte propriul copil.
- Opt. „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” O supravieţuitoare a Holocaustului (Teresa Marczewska) o confruntă pe o profesoară de etică (Maria Kościałowska) care refuzase odată să o ajute. Povestea se bazează pe o experienţă a prietenei comune a cineaştilor, jurnalista Hanna Krall.
- Nouă. „Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău.” Un bărbat devenit impotent (Piotr Machalica) descoperă că soţia sa (Ewa Błaszczyk) are un amant. (Un personaj secundar din acest film, o cântăreaţă tânără cu o boală cardiacă, este sursa de inspiraţie pentru următorul film al lui Kieślowski şi Piesiewicz, Viaţa dublă a Veronicăi.)
- Zece. „Să nu pofteşti lucrurile aproapelui tău.” Doi fraţi (Jerzy Stuhr şi Zbigniew Zamachowski) moştenesc o colecţie filatelică valoroasă şi devin obsedaţi de completarea ei.
Kieślowski a extins filmele „Cinci” şi „Şase” în filme de lung metraj: Krótki film o zabijaniu („Un scurt film despre omor”) şi Krótki film o miłości („Un scurt film despre iubire”), folosind aceiaşi actori şi modificând puţin acţiunea. Aceste proiecte făceau parte din obligaţia contractuală faţă de producători, deoarece filmele de lung metraj puteau fi distribuite mai uşor în străinătate.
No comments:
Post a Comment