Empatia - denumită şi simţire, intuiţie simpatetică (H. Bergson), identificare afectivă (Th. Lipps), transpunere - este un fenomen psihologic semnalat de reprezentanţii romantismului german (Novalis, Jean Paul) şi interpretat teoretic de Th. Lipps. Acesta consideră cunoaşterea ca o imitaţie internă a obiectului cunoaşterii şi îndeosebi a persoanelor, însoţită de proiectarea propriilor stări interne asupra acestora, subiectul trăind astfel în sine viaţa altuia, tinzând să fuzioneze, să intre în consonanţă afectivă cu altul.
Spre deosebire de simpatie, care este o stare emoţională conştientă constând în " a simţi cu" ( a simţi împreună cu cineva, a fi alături de el), empatia are următoarele caracteristici:
- este un proces complex perceptiv, intelectual, afectiv;
- se poate dezvolta la mai multe nivele pe traiectoria inconştient-conştient;
- este un proces general uman, implicat în adoptarea rolului social, în cunoaşterea psihologică empirică, în orice act de comunicare interumană ( senzitivitate interpersonală);
- constă în " a simţi în" ( a simţi ca şi când ai fi în interiorul cuiva, în intimitatea percepţiilor, gândurilor, trăirilor sale).
Spre deosebire de simpatie, care este o stare emoţională conştientă constând în " a simţi cu" ( a simţi împreună cu cineva, a fi alături de el), empatia are următoarele caracteristici:
- este un proces complex perceptiv, intelectual, afectiv;
- se poate dezvolta la mai multe nivele pe traiectoria inconştient-conştient;
- este un proces general uman, implicat în adoptarea rolului social, în cunoaşterea psihologică empirică, în orice act de comunicare interumană ( senzitivitate interpersonală);
- constă în " a simţi în" ( a simţi ca şi când ai fi în interiorul cuiva, în intimitatea percepţiilor, gândurilor, trăirilor sale).
Abi
No comments:
Post a Comment