Tuesday, December 14, 2010

EuCredinRomania.ro

E momentul unor dezbateri serioase despre România reală, în care românii reali să poată oferi judecăţi reale despre valoare.

Specialiştii în ornamente stilistice ne conving că nu suntem în stare să decidem în favoarea noastră pentru că sunt alţii care s-au născut să gândească şi pentru noi. Din anii ‘90 şi până acum, s-a format o categorie de analişti naţionali şi internaţionali care vor să ne demonstreze cu fiecare prilej care li se oferă că sunt atotcunoscători în: fizică cuantică, în politică, în zarzavaturi, în sport, în turism, în computere şi în fotbal (până şi familia Ceauşescu avea mai mult bun- simţ). Ca în satul fără câini… latră unii… nu e niciun deranj. Apar probleme însă în momentul în care constatăm că sunt o groază de gură-cască, buni ascultători şi aplaudaci. România profundă există în fiecare cătun românesc. Ea este rănită cu fiecare cuvânt lansat iresponsabil de către cei care ar trebui să ne guverneze. De la plus patru miliarde de dolari în 1990 la minus optzeci de miliarde euro în 2010, iată drumul parcurs de România în douăzeci de ani. Credite pentru consum, milogi încurajaţi cu pomeni electorale pe toate palierele societăţii, pseudoelita care colcăie în mizerie morală, oameni care pleacă în cele patru zări să-şi găsească alinarea, minciuni groteşti, zvonuri prosteşti, guverne impotente… Iată România de azi! În acest haos gestionat cu grijă, se creionează o formă malignă a societăţii, în care instituţiile statului tind să-şi dea obştescul sfârşit. În aceste momente tragice, cei care au pâinea şi cuţitul nu mai fac nici măcar efortul elementar să motiveze absurdul situaţiei. Pentru România nu mai decide nimeni din interior, comandamentele sunt undeva aiurea în lume… dar ce mai contează? Cele vreo 20 de reforme iniţiate din 1990 până în prezent oferă suficiente informaţii în legătură cu „părinţii haosului“. Ei sunt peste tot şi nicăieri, dezbat problemele păcii mondiale şi vând arme de miliarde de euro. Vaccinează contra speranţei, inoculează germenii deznădejdii, mitraliază sufletele cu gloanţe de inconştienţă. Ei nu răspund în faţa nimănui… ne mai rămâne speranţa în Dumnezeu… poate, cine ştie… Peste cuvinte, rămân acţiunile noastre. Nu putem renunţa la atitudine, la luptă.

Chiar dacă aparent nu mai există nicio şansă, trebuie să nu uităm. Să nu uităm că milioane de oameni înaintea noastră s-au sacrificat în numele unor valori. Ideologiile lumii sunt pentru iniţiaţi. Ele pot ameţi milioane de oameni, dar nu pot distruge speranţa. În numele acestei speranţe trebuie să acţionăm noi. Copiii copiilor noştri vor găsi doar întrebări, dacă noi nu căutăm acum răspunsuri. Industria dispreţului construieşte personaje groteşti. Regizorii acestui spectacol stau în umbră, pentru că nu pot privi în ochii omenirii. Gropile din asfalt sunt gropile din sufletele noastre, care nu pot să dispară doar cu „îmbrăcăminte asfaltică uşoară“.

Teoriile care „bat câmpii cu graţie“ nu pot ţine de foame, nu pot oferi certitudini, nu mai pot oferi nici măcar iluzii. Este momentul unor dezbateri serioase despre România reală, în care românii reali să poată oferi judecăţi reale despre valoare, necesare poporului român real. Reforma statului înseamnă, în primul rând, recăpătarea respectului pentru valorile moderne ale acestuia (cetăţenie, solidaritate între generaţii şi în interiorul generaţiilor), pentru trecutul nostru în care să întrezărim viitorul nostru. Acest „al nostru“ trebuie să devină obsesie pentru generaţiile care vin, pentru că trecerea de la internaţionalismul proletar la internaţionalismul monetar nu ne-a schimbat nici măcar stăpânii.

Sursa: http://www.eucredinromania.ro/blog/2010/10/eucredinromania-ro/

No comments:

Si Deus nobiscum, quis contra nos?
Îndrăzneşte să cunoşti!
Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân.
(Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)

Talent hits a target no one else can hit, genius hits a target no one else can see. (Schopenhauer)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)