Se împlinesc în curând doi ani de când avem o noua putere politică şi un an cu noul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu.
În tot acest timp nu s-a reuşit elaborarea unui nou Curriculum şcolar, adecvat contextului economic şi social actual, cerinţelor pieţei muncii, intrării în Uniunea Europeană, politicilor educaţionale din UE, intereselor locale şi regionale de dezvoltare. În 2009, din initiaţiva ministrului Andronescu, s-a adăugat o coloană la conţinuturile din programele şcolare, în care s-au improvizat nişte competenţe derivate din conţinuturi, când de fapt procesul este exact invers!
Absenta Legii Educatiei nu reprezinta un impediment major, deoarece principiile constructiei curriculare, descentralizarea acestuia in proportie de 20-30% la nivelul scolii si 25% la nivelul profesorului nu sunt contestate in discutiile din Parlament.
Abia in toamna acestui an, (de ce asa tarziu?), ministrul Funeriu a infiintat o Comisie pentru elaborarea noului Curriculum condusa de Firuta Tacea, cu o componenta necunoscuta, fara un site de prezentare, o adresa de primit propuneri, observatii, discutii. Nu se stie ce lucreaza acesti oameni, ce-au facut in 4 luni de la infiintare. Se verifica astfel zicerea inteleapta: cand vrei sa ingropi o problema, faci o comisie.
Explicatia ministrului Funeriu, “ma grabesc dar nu ma pripesc”, nu este acceptabila. Perioada ramasa pana la inceperea anului scolar viitor nu mai este suficienta pentru lansarea, formarea profesorilor, pentru noi manuale si auxiliare curriculare, astfel incat nici dupa 21 de ani de la schimbarea de regim nu vom avea un nou Curriculum scolar.
Ministerul Educatiei are resurse umane si mai ales financiare deosebite, un Institut de Stiinte ale Educatiei care nu se stie pentru ce ia salarii, daca de 20 de ani n-a fost capabil sa elaboreze un nou Curriculum scolar, astfel incat elevii invata dupa aceleasi tipare, discipline si continuturi anterioare anului 1990.
Si nici nu era cine stie ce sarcina dificila. Exista sisteme educationale si de formare profesionale de succes in Finlanda, Danemarca, Japonia, Singapore si multe altele, unele in foste tari comuniste, Slovenia, Polonia, care puteau fi luate de exemplu pentru construirea noului Curriculum. Nu trebuie sa inventam noi roata.
Daca resursele umane ale Ministerului Educatiei nu sunt capabile sa duca la bun sfarsit aceasta munca, se putea apela la specialistii din societatea civila sau/si din alte tari, pentru ca lipsa de calitate si competitivitate a educatiei vine de aici, in primul rand: din absenta unui Curriculum scolar adecvat realitatilor in care traim. Iar lipsa unor sisteme de educatie si formare profesionala performante are impact negativ asupra productivitatii economiei si atractivitatii ei in ochii investitorilor straini. Care fac studii in piata muncii, inainte de a investi miliarde sau sute de milioane de euro in Romania.
Promovarea unei noi Legi a Educatiei este un factor secundar. Un nou Curriculum poate fi promovat prin Ordin de Ministru, iar principiile constructiei sunt date inca de acum 3 ani in documentele Comisiei Miclea si acceptate de fortele politice.
De fapt, care sunt etapele de parcurs?
Mai intai partea de principii. In afara adecvarii la noile realitati economice, sociale si politice, principiile trebuie sa includa cei patru piloni ai educatiei, pe care noi ii ignoram: a invata sa stii, sa faci, sa fii, sa traim impreuna. Educatia noastra tine cont doar de primul pilon, a invata sa stii.
Tot la principii trebuie mentionate cele 4 arii componente ale noului Curriculum: teoretica-conceptuala, aplicativa, interdiciplinara, de generare a competentelor de formare continua.
Curriculumul are astazi o singura varianta, anume aceea maximalista. Ca si cum toti elevi trebuie sa fie buni la 12-16 discipline. Ceeace este o aberatie. Curriculumul ar trebui sa aiba trei variante, pentru fiecare disciplina: minima, medie si de aprofundare si fiecare elev invata cat poate si cat ii place la o anumita disciplina.
In sfarsit, calitatile unui Curriculum modern sunt: flexibilitatea, adecvarea la piata muncii si particularitatile de varsta, atractivitatea, accesibilitatea, digitalizarea, evaluarea adaptata la competentele asteptate, deschiderea spre educatia informala si nonformala, etc.
Urmeaza apoi etapa stabilirii-listarii competentelor. Pe etape de scolarizare si pe materii de studii. Adica, sa raspundem clar si fara echivoc ce dorim sa stie si sa faca absolventii unui ciclu de invatamant. Aceasta etapa este fundatia pe care se construiesc apoi programele scolare. Cate ceva s-a realizat si in anii trecuti, dar sporadic, fara coerenta disciplinara pe orizontala si verticala.
De precizat ca mult invocatele competente inseamna: continuturi, abilitati-aptitudini-capacitati si atitudini. Nu doar cunostinte teoretice si conceptuale, cuprinse in “continuturi”, asa cum este astazi. Circa 20-25% din cohorta de elevi reusesc sa treaca singuri de la cunostinte la competente, dar restul?
Scoala generala, gimnaziala, mai ales daca se va extinde pana la 16 ani, 10 clase cu clasa pregatitoare, ar urma sa fie perioada achizitiei unei culturi generale in sens actual, adica formata din competente de comunicare, inclusiv in limbi straine, in matematica si stiinte, in informatica, tehnologie, comportament social, educatie pentru viata si mediul inconjurator, sensibilitate artistica.
Liceul, 16-19/20 ani, ar urma sa fie o etapa de preprofesionalizare, care ar permite absolventilor sa intre in piata muncii, romanesti sau europene, in conditii de salarizare decente.
Scoala profesionala, reintrodusa in Legea Educatiei, dupa lungi si grele negocieri, ar urma sa dea economiei muncitorii calificati, de care are atata nevoie. Lungi si grele negocieri pentru ca interesul celor care au condus educatia era ca majoritatea, daca se poate chiar toti elevii, sa ajunga sa cotizeze la universitatile de stat sau particulare, pentru indestularea materiala a universitarilor.
Modularizarea continuturilor, desi hulita de unii, poate ajuta sa ne apropiem de idealul educational: un traseu individual de invatare pentru fiecare elev. Adica, un exemplu: de ce sa invete elevul in liceu toata fizica, cand ar putea invata doar acele module care ii vor folosi in specializarea pentru care se pregateste.
Exemplul american: din 32 de discipline liceale, elevii isi aleg cate 6 discipline anual, in functie de specializarea urmata.
La gimnaziu este necesara introducerea unor discipline integratoare, (educatie pentru societate, stiintele mediului, stiintele vietii), astfel incat numarul disciplinelor si inclusiv a orelor petrecute la scoala sa scada considerabil.
Iar solutia constructiei unui curriculum modern este pe cat de simpla, pe atat de eficienta: concurs national pentru realizarea de curriculumuri pe discipline, dotat cu premii tentante, sa atraga profesorii. Ministerul ar fi trebuit sa emita doar caietul de sarcini, care sa cuprinda “pretentiile” si, eventual, un model de curriculum.
La cati bani se cheltuie aiurea, premiile destinate autorilor de curriculumuri, sigur ar fi fost corect utilizati.
Nu este acceptabil sa nu fim in stare, in 20 de ani, sa concepem un Curriculum adecvat contextului in care traim si este intolerabil ca actuala putere si actualul ministru sa nu fie in stare sa se achite de aceasta prima sarcina, astfel incat si anul scolar urmator va incepe cu acelasi Curriculum prafuit, mostenit din epoca comunista.
No comments:
Post a Comment