Profitorii perioadei post-decembriste s-au transformat în stăpâni. Au domenii, reguli şi grupuri de sclavi clar definite.
Povestea mea începe de la remarca unui individ care mergea alături de un altul. Primul s-a adresat celui de-al doilea: „Eşti sclavul meu“! Celălalt, umil, i-a răspuns: „Aveţi dreptate, şefu’!“ Am dorit să văd care e diferenţa dintre cei doi: unul este sclav, şi altul, stăpân de sclavi. Mi-am dat seama că lumea nu s-a schimbat niciodată. Totdeauna a fost formată din sclavi şi stăpâni. Uneori s-au schimbat lucrurile în partea de recuzită a spectacolului, dar relaţiile au fost aceleaşi: stăpânul, plin de aur şi de aere, iar sclavul, umil, dar jinduind la poziţia stăpânului. De unde acest tip de relaţie? Din lipsa de educaţie şi de demnitate. Populaţia României este împărţită, în bună măsură, în aceste două categorii. Sigur, există destule excepţii. Mai scapă unii, care s-au transformat în analişti. Când vorbim de analişti, vorbim şi de expertiză sau, de multe ori, de lipsa ei. Recunoaşteţi în mass-media o groază de analişti „buni“ la toate. Ei sunt specialişti în: cultura de varză, fotbal, fizică nucleară şi mondenităţi. Vorbesc cu naturaleţe, încât crezi că ori ştiu care este lumea reală, ori îi dispreţuiesc pe cei care-i privesc.
Iată cum, în lumea sclavilor şi a stăpânilor, educaţia nu contează, iar băieţii descurcăreţi sunt alături de stăpâni. Profitorii perioadei postdecembriste s-au transformat în stăpâni. Au domenii, reguli şi grupuri de sclavi clar definite. Ce face supusul care nu vrea să se supună? Caută variante de salvare. Ele pot însemna: educaţia, părăsirea României sau anonimatul. Stăpânii naţionali devin sclavi internaţionali. Manualul stăpânului include: sclavul nu ştie, dacă ştie trebuie să simuleze că nu ştie; sclavul este umil, dacă nu este umil, trebuie să-şi dea silinţa să facă plăcere stăpânului; face parte dintr-o castă inferioară şi nu va fi niciodată din cea a stăpânului; nu are opinii; sclavii nu se pot întâlni în grup prea mare. Credeţi că lumea asta este a lui Orwell sau este reală? Anestezierea simţurilor prin eliminarea educaţiei este dorinţa stăpânilor de a perpetua o stare care le oferă posibilităţi nelimitate de a batjocori milioane de oameni. Stăpânii de sclavi sunt oriunde: în lumea politicii, a afacerilor. Ei creează contexte în care teama şi lipsa de informaţii sunt elementele unei reacţii din care rezultă supunerea. Nu poate exista un parteneriat între stăpân şi sclav.
Mă adresez sclavilor, nu stăpânilor. Ei au şansa să se schimbe, pentru că nu mai au nicio scuză să fie umili şi neştiutori. Sclavii epocilor anterioare nu aveau informaţii. Acum, există şansa informării, pentru că în lumea actuală este o reţea prin care putem schimba informaţii şi atitudini. Nu trebuie acceptată ideea că oamenii au merite prin înaintaşi. Sclavul va trebui să le spună copiilor că este mai bine să caute în interiorul lor decât în interiorul altora. Mă întreb dacă la rândurile de mai sus vor comenta mai mult sclavii sau stăpânii. De analişti nu mai spun.
Sursa: http://www.eucredinromania.ro/blog/2010/10/sclavii-si-stapanii-de-sclavi/
No comments:
Post a Comment