Tuesday, February 22, 2011

Distrugerea economiei: scenariu geopolitic, sau consecinţă a tembelismului politic românesc?

Economia politică nu prea este economie, (vă mai amintiţi subiectul?). Oricare dintre cazurile ce se vede acum în politică este mai degrabă o ilustrare a anti-economiei politice, deoarece atitudinea anti-economică se vede cel mai bine in politică.
În ultima vreme constatăm că viziunea politicului asupra economiei este îngrozitor de şchioapă. Economisirea şi specula sunt înlocuitorii politici ai investiţiilor în dezvoltare şi comportament cetăţenesc de bună calitate ce stă la baza economiei reale.
La momentul de faţă, o scurtă trecere în revistă a politicii economice din România ne arată urmatoarele:
- totala necunoaştere şi nerespectare a mecanismelor de stimulare a creşterii economice, noi (adică “Ei”) aruncând banii pe consum şi pe obiective fără valoare de produceţie, care au însă valoare de imagine (ex. parcurile şi stadioanele de la sate);
- totala ignorare (ba chiar obstacularea) mecanismelor financiare ce permit unei economii să funcţioneze, cum ar fi fluidizarea transporturilor ce stau la baza economiei (exemple sunt acţiunile de la vămi care au “reuşit” să paralizeze traficul de marfuri pe teritoriul ţării; un alt exemplu este starea deploerabilă a căilor ferate şi a drumurilor);
- sabotarea calităţii în oncepţie, execuţie, control şi alte mecanisme economice (încercarea de a lovi în sindicate, deşi, la nivelul structurilor puterii, se cunoaşte rolul acestora în asigurarea unei bucle de reglaj în economie);
- acordul cu FMI, în care nu se iau in considerare necesităţile de creştere economică a ţării;
- irosirea nejustificată economic a banului public; dacă ne uităm la priorităţile în cheltuielile altor ţări, observăm mai bine aspectul. Alte ţări din fostul bloc socialist au avut un plan clar de dezvoltare economică şi, încă din anii ’90, cumpărau utilaje cu caracteristici clar definite pentru a-şi construi baza economică, iar acum nu au problemele pe care le avem noi;
- introducerea în administraţie a unor politruci ce nu ştiu cu ce mână se ţine lingura şi care în mod evident sunt confuzi în luarea de hotărâri precise şi adecvate;
- politicile salariale descurajante, care alunga specialiştii necesari bunei funcţionări a sistemului; consecinţele directe sau indirecte în economie sunt relevante;
- descurajarea permanentă a revenirii în ţară a specialiştilor români (în în primul rând a tinerilor absolvenţi de universităţi străine), ceea ce iarăşi are consecinţe extrem de grave din punct de vedere al forţei de munca înalt calificate;
- salarizarea nediferenţiată pe criterii de calitatea muncii;
- exportul materiilor prime şi degradarea mediului, obţinute prin contracte oneroase cu terţi (a se vedea, de exemplu, contractele semnate de Flutur pentru tăierea pădurilor din Bucovina). Acestea au dus la pagube de mediu cu consecinţe dezastruoase asupra economiei sociale;
- descurajarea populaţiei în orientarea către o muncă bine şi corect făcută şi către conservarea mediului, ceea ce are, de asemenea, consecinţe economice directe sau indirecte foarte grave;
- descurajarea IMM-urilor prin politici fiscale prost croite ;
- întârzierile nejustificate în demararea programului ROSBIR destinat IMM-urilor inovative şi high tech, ce ar permite dezvoltarea economică rapidă ;
- inducerea, prin mass-media, a unor subiecte care fie generează depresia în masă, fie încurajează violenta, furtul, prostituţia, degradând astfel moral o forţă economică ce altfel ar putea fi utilizată în dezvoltarea economică;
- încurajarea nemuncii prin măsuri de protecţie socială;
- introducerea în România a unui sistem administrativ greoi şi descurajant, ce nu încurajează pe nimeni să investească, şi a unui sistem fiscal la fel de greoi şi descurajant, confuz şi interpretabil, ce permite şpaga.
Toate aceste mijloace au, de asemenea, consecinţe grave asupra economiei, superficialitatea şi pierderea de timp fiind factori de menţinere a populaţiei în stilul de muncă prost făcută.

Exemplele ar putea continua la nesfârşit, acestea sunt doar cele mai recente care-mi vin în minte acum. Invit însă pe toată lumea să continue analiza. Vă asigur însă că veţi ajunge la aceeaşi concluzie: totul converge într-un singur punct final, şi anume distrugerea economiei. Mă întreb dacă această distrugere a economiei a fost urmarită cu grijă sau este doar o consecinţă a tâmpeniei şi tembelismului politic…
Ce-i drept, o buna parte a acestor măsuri pot fi atribuite vechilor regimuri. Unele sunt însă recente, deşi măsurile anti-economice sunt făcute după acelaşi vechi calapod NKVD-ist. pastrat.
Recent, am ajuns in Fălticeni şi am întrebat mai multe persoane cu ce probleme se confruntă şi ce resurse au. Am aflat, fără surprindere, de altfel, ca în Falticeni există în acelaşi timp mari cantităţi de mere de excelenteă calitate, dar şi şomaj. M-am mirat că nu s-a găsit niciun antreprenor, niciun fond european sau naţional care să permită rezolvarea problemelor cu ajutorul resurselor locale. Mi s-a parut năucitor să aflu că hectarul de cernoziom, gras şi negru să-l ungi pe pâine, a ajuns să coste 400 de euro, ştiind că alte ţări ar fi făcut aur din acel pămant. Am în minte faptul că evreii fac cei mai mari pepeni din lume în deşertul de la Marea Moartă. Ei folosesc însă inteligenţa, în timp ce noi o alungăm din ţară.
Nivelul de incompetenţă al factorilor de decizie este atât de mare încât aş încep să cred in teoria conspiraţiei. Este evident însă că suntem în şah-mat din mai multe cauze posibile, toate având însă acelaşi deznodământ. Aceste cauze ar putea fi următoarele:
- poate că întreaga noastră civilizaţie şi cultură, indiferent de etnie, are meme culturale anti-economice în ea
- poate că politicienii noştri au o lipsă cronică neuroni de serviciu;
- poate ca aceşti politicieni sunt extrem de inteligenţi, dar sunt vânduţi altora, în scopul propriei lor bunăstări;
- poate că există ambele tipuri de cauze, dar sunt “mixate” astfel încât să nu ştii care-i cauza şi care-i calea;
- poate că suntem manevraţi şi traşi de sfori de alţii, fără să băgăm de seamă. În acest sens, observ că, de câte ori se fac alianţe politice în România, se întâmplă şi alianţe între ţarile mari, dupa acelaşi algoritm.Astfel, PSD pare că ar asculta de ruşi, PDL de americani, PC de chinezi, PNL de evrei, Partida Romilor de turci, iar UDMR de nemţi.
N-aş vrea să mă pripesc cu concluziile, s-ar putea ca totul să fie o fabulaţie a minţii mele. Dar, dacă este adevărat că suntem jucaţi pe degete fără să ne dăm seama, cu fineţe şi pricepere, şi suntem puşi să votăm marionetele altora? În acest caz se explică de ce ni se induce ideea că ţara asta are o problemaă, iar noi trebuie s-o părăsim şi să plecăm aiurea.
Mă întreb: cine profită totuşi de pe urma haosului pe care îl trăim zilnic, în afara celor pe care-i vedem cu toţii şi cărora le-am vândut votul pe un blid de hrană?

Autor: Prof. Dr. FLORIAN COLCEAG

No comments:

Si Deus nobiscum, quis contra nos?
Îndrăzneşte să cunoşti!
Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân.
(Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)

Talent hits a target no one else can hit, genius hits a target no one else can see. (Schopenhauer)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)