Mărgăritare duhovniceşti. Lupta cu gândurile

Lupta cu gândurile

La oamenii de astăzi găseşti orice, în afară de gânduri bune, care sunt atât de rare.

Boala cea mai mare a epocii noastre sunt gândurile deşarte ale oa­me­­­nilor, care poartă neliniştea lumească. Şi vindecarea o dă doar Hristos, fiind de ajuns ca oamenii doar să se pocăiască şi să se întoarcă către Acesta.

Boala cea mai mare a omului este cugetul lui „stricat”.

La începutul vieţii lui duhovniceşti, omul alungă gândurile rele prin meditaţia duhovnicească, prin rugăciune, şi prin lupta lui jertfelnică. După aceea vin în întregime gândurile cele bune. Mai târziu, încetează şi gândurile bune şi vine iluminarea dumnezeiască.

Experienţa duhovnicească se dobândeşte prin „săgeţile” diavolilor, primite de ostaşul lui Hristos. Înainte să înceapă lupta, diavolul începe „bombardamentul” cu gânduri. Şi rugăciunea lui Iisus este cea mai bu­­nă armă împotriva gândurilor.

Când omul vede un anumit lucru, să nu judece, nici să primească gân­durile cele de-a stânga. Este nevoie de mare atenţie! Gândul vine şi tu deschizi puţin poarta. „Ia să văd hoţul!”, zici tu, şi intri în vorbă cu el. Şi, în loc să-l alungi degrabă, tu stai şi pălăvrăgeşti cu el, şi după aceea te fură.

Să nu rămână gândul rău multă vreme înlăuntrul tău, pentru că îţi provoacă pagubă mare.

Ca mintea şi inima unui creştin luptător să se curăţească, trebuie ca acesta să nu primească gândurile rele, nici să gândească cu viclenie. Să se lupte pe cât poate, simplu, smerit şi cu dăruire.

Toată viaţa duhovnicească este fundamentată pe gând.

Astăzi, când în lume păcatul a devenit o modă, omul înţelept tre­bu­ie să-şi îndrepte cugetul său şi să evite pricinile care-l provoacă, ca şi al­binele fumul, pentru că sufletul lui se va aprinde.

Gândurile de hulă sunt precum avioanele care ne deranjează prin zgo­motul lor, când zboară pe deasupra fără voia noastră, şi nu putem să le împiedicăm.

Gândurile de hulă sunt toate ale diavolului şi omul nu poartă nicio vină dacă nu le primeşte.

Iar cea mai bună înfruntare a lor este cântarea şi Rugăciunea lui Iisus.

Prin gândurile de hulă, diavolul îi chinuieşte pe oamenii sensibili, ca să-i ducă la amărăciune şi deznădejde.

Când gândurile vă necăjesc, să nu le daţi absolut nicio importanţă. Lăsaţi câinii să latre.

Şi un singur gând de mândrie dacă trece prin mintea voastră, acesta ia avânt şi pierde toate virtuţile voastre.

Diavolul nu poate să cunoască gândurile bune ale oamenilor.

Gândul viclean, când unelteşte cu omul trupesc, face un rău îndoit sufletului. Aşa cum diavolul când unelteşte cu omul rău, face un rău îndoit lumii.

Fiecare judecă lucrurile după măsura stării lui duhovniceşti. Dacă unul are cugetul stricat, şi „maşina lui este stricată”, şi chiar aur să pui într-însa, va face „gloanţe de aur”, ca să ucidă.

Omul care ascultă gândurile lui, dacă este monah se rătăceşte, dacă este mirean îşi pierde minţile.

SURSA: Cuv. Paisie AGHIORITUL (2009). Mica filocalie. Galaţi: Editura Egumeniţa. pp. 51-53.